Corina Cojocaru

România va avea un nou guvern votat de către majoritatea Parlamentară! Felicitări Premierului desemnat, diplomatului Luca Niculescu.

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/cum-arata-lista-finala-a-ministrilor-propusi-in-guvernul-lui-luca-niculescu-3993249

CUM LUPTĂM CU INFLUENȚA RUSIEI ÎN REPUBLICA MOLDOVA, DACĂ PERMITEM COMPANIILOR CU ORIGINI RUSEȘTI SĂ ÎNCASZEZE MILIOANE DE EURO DE PE PIAȚA NOASTRĂ, FĂRĂ O IMPOZITARE TRANSPARENTĂ?

Recent, în Polonia, în cadrul unei conferințe de presă alături de președintele polonez, doamna Maia Sandu a declarat că Rusia ar fi investit 7 miliarde de lei în fraudarea alegerilor din Republica Moldova.

Dacă aș fi fost jurnalistă prezentă la acea conferință, i-aș fi adresat o întrebare foarte simplă:

Doamnă președintă, cum explicați faptul că o singură companie cu origini rusești, Yandex, a încasat aproximativ 7 milioane de euro într-un singur an de pe piața Republicii Moldova, în timp ce entitatea sa locală a declarat venituri ZERO și nu a achitat impozit pe venit? Și de ce statul nu a reglementat corespunzător această activitate timp de atâția ani?

Am fost reprezentanta Republicii Moldova la Organizația Mondială a Comerțului (OMC) mulți ani la rând când țara noastră a ratificat cele mai importante acorduri (atât FTA, cât și GPA) și am participat nemijlocit la negocierile care au precedat ratificarea Acordului internațional privind facilitarea comerțului. În paralel, în cadrul OMC se dezvoltau și mecanismele internaționale privind comerțul electronic, serviciile digitale și tranzacțiile transfrontaliere.

Din păcate, nici nu am mai reușit să monitorizez toate reformele care ar fi trebuit implementate acasă urmare a asumării angajamentelor internaționale din sistemul mondial de comerț căci am fost demisă din diplomație, iar cei care au venit la guvernare nu au mai dorit să angajeze funcționarii cu memorie instituțională care să-i ajute să își realizeze reformele corecte pentru țară și pentru a evita astfel de despăgubiri la bugetul de stat.

Au trecut aproape nouă ani de la intrarea în vigoare a Acordului, în 2017! Alte state au început încă din perioada 2017–2018 să-și modernizeze legislația privind economia digitală și fiscalizarea serviciilor online.

Iar noi abia astăzi descoperim că milioane de euro generate pe piața Republicii Moldova pot fi încasate prin structuri externe, fără o fiscalizare transparentă la nivel local!

Oare câți dintre actualii demnitari cunosc acordurile internaționale ratificate de Republica Moldova, angajamentele asumate și reformele care trebuiau DEMULT realizate? Noi mai întâi trebuie să ne lovim cu capul de “oiștea din gard” ca apoi să înțelegem ca demult erau necesare niște reforme legislative și executive.

Iată ce se întâmplă când profesioniștii sunt îndepărtați, memoria instituțională este distrusă, iar competența este înlocuită cu loialitatea politică și interesele obscure ale unora de a face bani și a închide ochii la unele ilegalități.

Cum putem vorbi despre combaterea influenței rusești, dacă nu suntem capabili să protejăm propriile interese economice și fiscale?

Securitatea națională începe inclusiv cu securitatea economică, cu instituții competente și cu o legislație care protejează bugetul statului, nu interesele marilor companii!

O investigație a Radio Europa Liberă scoate la iveală o situație extrem de gravă, care ridică întrebări despre capacitatea instituțiilor statului de a reglementa economia digitală.

Potrivit informațiilor publicate, grupul Yandex a obținut aproximativ 7,04 milioane de euro din Republica Moldova în anul 2024, în timp ce compania înregistrată la Chișinău a declarat venituri și profit ZERO!

Mai mult, în anul 2025, aceeași companie nu a declarat vânzări și nu a achitat impozit pe venit în Republica Moldova!

ȘAPTE MILIOANE DE EURO ÎNCASAȚI DIN MOLDOVA ȘI ZERO IMPOZIT PE VENIT DECLARAT DE ENTITATEA LOCALĂ!

Faceți-vă concluziile citind singuri această realitate dură și meschină:

https://www.europalibera.md/a/exclusiv-yandex-face-7-milioane-de-euro-pe-an-in-r-moldova-si-a-transmis-statului-ca-a-distrus-datele-personale-colectate/33875812.html

Și atunci, când luptăm cu adevărat împotriva influenței rusești: permanent sau doar în campaniile electorale, când trebuie să convingem poporul?

Următorul candidat PAS la Primăria Chișinău va fi ministrul Bolea.

Apreciez sinceritatea dlui Tofan, chiar am început să-l îndrăgesc, doar că atunci când te sună “cineva” să te întâlnești cu o persoană “interesantă” despre care multe nu cunoști, ceri avizul SIS-ului înainte ca să oficializezi întâlnirea în clădirea Guvernului.

Marile puteri înțeleg că menținerea funcțională a lanțurilor valorice și comerciale globale este vitală pentru propriile economii. Odată perturbate, dezvoltarea economică reală este pusă în pericol, indiferent de discursurile politice sau ideologice.

Din păcate, această realitate pare insuficient înțeleasă de mulți lideri europeni și, mai nou, moldoveni. O parte provin din mediul ONG-ist, dependent de granturi și finanțări externe, alții din sectorul bancar, unde au administrat capital și au beneficiat de dividende, fără să fi construit vreodată afaceri productive sau să fi gestionat direct operațiuni complexe de import-export, reguli de origine (rules of origin), prelucrare în regim Lohn ori lanțuri internaționale de aprovizionare.

Una este să administrezi fonduri și cu totul alta să construiești o economie, să înțelegi mecanismele comerțului internațional și să anticipezi riscurile geoeconomice!

Guvernarea presupune nu doar reacții la crize, ci capacitatea de a interpreta din timp evoluțiile economice și geostrategice internaționale, de a proteja interesele naționale și de a preveni transformarea unei crize externe într-un dezastru economic intern.

Economia reală nu funcționează pe baza declarațiilor politice, a granturilor sau a lozincilor ideologice, ci pe baza producției, comerțului, investițiilor și a unor decizii strategice asumate la timp!

Să nu uităm nici de litiu și de celelalte minerale critice și strategice, ale căror zăcăminte se regăsesc inclusiv în Ucraina și Federația Rusă. Litiul, indispensabil industriei bateriilor și unor tehnologii avansate, prezintă interes inclusiv pentru sectorul apărării. Iar statele care nu dispun de asemenea resurse, dar dezvoltă industrii tehnologice, energetice și militare, vor căuta permanent acces la aceste materii prime.

Miza nu este doar litiul, ci și titanul, grafitul, uraniul și alte resurse strategice, fără de care numeroase industrii moderne nu pot funcționa.

Am spus-o mereu și o repet (din păcate): cine crede că sancțiunile economice pot bloca definitiv comerțul internațional fie nu înțelege mecanismele pieței, fie subestimează amploarea pieței negre! Când închizi canalele comerciale oficiale, apar intermediarii, rutele alternative și tranzacțiile netransparente.

Astăzi, originea rusească a unei molecule de gaz sau a unui litru de motorină devine secundară atunci când marile puteri își urmăresc propriile interese economice. Regulile de origine rămân în vigoare, dar lanțurile comerciale sunt reorganizate pentru a ocoli restricțiile.

În relațiile internaționale nu există prietenii necondiționate, ci interese strategice, bani, investiții și profit!

Iar garanțiile de securitate, oricât de solemn ar fi proclamate, riscă să valoreze cât o hârtie fără acoperire atunci când nu sunt susținute de interese strategice și angajamente concrete.

Sancțiunile pot slăbi economii, dar nu elimină automat cererea, comerțul sau interesele marilor puteri. Cine nu înțelege acest lucru nu înțelege nici geopolitica, nici economia mondială!

Şantierul naval Mangalia, din România, aflat în faliment, a fost vândut astăzi către gigantul din apărare Rheinmentall din Germania, la preţul de 138 mil. euro, fără TVA.

https://m.zf.ro/zf-24/lovitura-de-teatru-pe-ultima-suta-de-metri-santierul-naval-damen-mangalia-a-fost-vandut-catre-controversatul-gigant-german-din-industria-de-armament-rheinmetall-pentru-138-milioane-de-euro-23256754?fbclid=IwQ0xDSwU2DttleHRuA2FlbQIxMQBwZG9mBXNydGMGYXBwX2lkCjY2Mjg1NjgzNzkAAR5vZHd9Htd5lHRRc9IQaHgKKvA9j7QnD3d0pb2Az3ulgdVK_4K2m4tdrPExaw_aem_bNDiJ_bsXb5Zl1KWyA4kOQ

Kubilius: Moldova, pe locul doi după Ucraina la finanțarea europeană pentru apărare

Republica Moldova a beneficiat de 317 milioane de euro prin Instrumentul european pentru pace, fiind al doilea beneficiar al mecanismului după Ucraina, a declarat vineri, 9 octombrie, comisarul european pentru apărare și spațiu, Andrius Kubilius, într-un mesaj video prezentat la Moldova Security Forum de la Chișinău.

Oficialul a denunțat ingerințele Rusiei în ultimele alegeri din Republica Moldova, despre care a afirmat că au implicat bani rusești și război informațional, cu scopul de a submina suveranitatea și parcursul european al țării.

„(…) Ați rezistat și ați învins. Întreaga Europă are de învățat de la Moldova”, a declarat Kubilius, reafirmând sprijinul UE pentru Chișinău.

Dacă UE a acordat Republicii Moldova de la începutul războiului tragic din Ucraina suma de 317 milioane de EURO doar în domeniul apărării, unde sunt astăzi acești bani?

Răspuns neoficial: o parte din granturile și împrumuturile acordate de UE pe anumite sectoare au fost transferați de Executivul de la Chișinău pe contul Ministerului Muncii și Protecției Sociale pentru a compensa facturile cetățenilor la energie și gaz, iar în primii ani de război, o parte din acești bani ajungeau direct pe conturile Gazprom-ului rusesc, adică cine pune mintea în mișcare ar analiza rapid ca banii alocați pentru apărarea cetățenilor RM plecau direct pentru finanțarea războiului în Ucraina, oare UE va trimite vreodată un audit la Chișinău să verifice unde exact au fost redirecționați banii cetățenilor europeni?

La 13 iunie 2024, Consiliul UE a aprobat 9 milioane de euro pentru capacități de interceptare aeriană cu rază scurtă.

Acest proiect completează asistența de 41 milioane de euro aprobată în aprilie 2024.

La 24 aprilie 2025, Consiliul UE a aprobat 20 milioane de euro pentru lansatoare și rachete antiaeriene cu rază scurtă.

În aceeași lună, fusese aprobată o altă măsură, de 40 milioane de euro, pentru vehicule tactice și sisteme de comandă și control.

La 13 iulie 2026, Uniunea Europeană a aprobat încă 120 milioane de euro.

Destinația este explicită: finanțarea unui sistem de apărare antiaeriană cu rază medie pentru Forțele Armate ale Republicii Moldova.

Acest pachet reprezintă aproximativ 37,9% din totalul celor 317 milioane de euro.

Întrebarea esențială: De ce astăzi nu am fost în stare să doborâm nici o dronă cu atâtea sisteme de apărare antiaeriană?

În relațiile internaționale și în economie, predictibilitatea nu înseamnă să ghicești viitorul. Înseamnă să vezi riscul înainte ca el să devină criză. Noi călcăm pe greble mari dintr-o criză în alta și explicația unora este în « lacunele din legislație sau incertitudinea la nivel mondial.

Dar dacă unii nu pot lua decizii de ordin profesional, de ce nu se face o analiză a pieței internaționale și nu se monitorizează ce au făcut țări precum Italia, Spania, Portugalia, Țările Nordice?

De aceea, reiterez « explicația „nimeni nu putea să știe” nu poate înlocui o strategie a unui guvern ».

Instituțiile statului nu sunt plătite să ghicească viitorul, ci să analizeze riscurile, să pregătească scenarii, să diversifice instrumentele și, foarte important, să-și asume decizii înainte ca nota de plată a indeciziei să ajungă la cetățean.

Întrebarea corectă nu este „cine putea să știe exact ce se va întâmpla?”, ci: ce scenarii au fost analizate, ce riscuri au fost identificate, ce rezerve au fost constituite și cine trebuia să-și asume decizia la momentul potrivit?

🇲🇩 Candidaturile a patru ambasadori propuși pentru Grecia, Lituania, Belgia și Qatar au primit avizul consultativ pozitiv al Comisiei parlamentare pentru politică externă.

Este vorba despre Alexandru Codreanu, Angelica Munteanu, Valeriu Mija și Vitalie Rusu.

Sincere felicitări dragi colegi! Avem nevoie de experiența diplomaților de carieră! Succese și așteptăm rezultate palpabile pe parcursul mandatelor Domniilor Voastre, mai ales în sfera diplomației economice!

Pentru mine, întrebările decisive sunt acestea: câți bani economisim efectiv, cât ne costă reforma, unde reinvestim economiile și ce se întâmplă cu oamenii și comunitățile după restructurare? Pentru că dacă economisim astăzi câteva milioane la administrația locală, dar peste zece ani avem și mai multe sate depopulate, nu sunt convinsă că putem numi asta eficientizare.

Eu nu contest necesitatea unei reforme administrativ-teritoriale. Din contra, cred că Republica Moldova are nevoie de ea. Întrebarea mea este însă: în ce ordine facem reformele și ce alternative oferim oamenilor afectați de ele?

Înainte de a ajunge la această etapă a reformei administrativ-teritoriale — care, în opinia mea, nici nu reprezintă reforma în integralitatea ei, ci doar o primă etapă a unui proces mai amplu de reorganizare și apropiere de standardele europene — trebuia început cu centrul.

Este firesc ca Uniunea Europeană, atunci când oferă Republicii Moldova granturi, credite și sprijin financiar considerabil, să solicite reforme, eficientizarea administrației și utilizarea mai rațională a banului public. Dar asta nu înseamnă că trebuie să preluăm mecanic orice model european. Republica Moldova are propriul specific demografic, economic și teritorial, iar acesta trebuie explicat și apărat în negocieri. Integrarea europeană înseamnă și capacitatea de a negocia soluții adaptate realităților propriei țări, nu doar de a transpune mecanic modele.

Eu sunt născută și am trăit la sat. Mama mea a fost primar timp de 12 ani, director adjunct de școală foarte mulți ani și profesoară mai bine de 60 de ani. Cunosc, așadar, nu doar teoretic ce înseamnă viața unei comunități rurale. Pentru un sat, două instituții au rămas fundamentale: primăria și școala. În momentul în care începi să le desființezi sau să le îndepărtezi de comunitate, nu elimini pur și simplu niște poziții dintr-o organigramă. Slăbești centrul în jurul căruia funcționează acea comunitate.

Este ușor să spui pe hârtie că oamenii vor merge în localitatea vecină pentru acte și servicii. În realitate, pentru un om în vârstă dintr-un sat, fără mașină și cu transport public precar, 20–30 de kilometri pot deveni o problemă serioasă.

La fel și în cazul raioanelor. Dacă desființezi un raion și redistribui localitățile către alte centre administrative, trebuie să te întrebi cât va trebui să călătorească oamenii pentru servicii sociale, administrative sau medicale, ce transport există și cât îi va costa. Eficiența administrației nu poate fi măsurată exclusiv prin numărul funcționarilor eliminați. Trebuie măsurată și prin accesul cetățeanului la serviciul public.

Eu aș fi mers pe un model gradual: amalgamare acolo unde localitățile sunt într-adevăr foarte mici și nu mai au capacitatea administrativă și financiară de a funcționa eficient, dar nu o comasare generalizată care riscă să golească și mai mult teritoriul. În paralel, aș construi poli puternici de dezvoltare regională și aș lega reforma administrativă de investiții, infrastructură, IMM-uri și locuri de muncă.

De altfel, dezvoltarea regională este parte a acquis-ului european și a procesului de aderare. Dar dezvoltarea regională nu trebuie confundată cu simpla reducere a personalului din sate și raioane. Un pol regional trebuie să atragă investiții și oameni, nu doar să concentreze instituții administrative.

Și aici este problema esențială: înainte să disponibilizezi oameni în teritoriu trebuie să creezi alternative economice. Unde se vor angaja acești oameni dacă IMM-urile nu se dezvoltă, investițiile nu ajung în raioane și economia locală nu îi poate absorbi? Ei nu dispar odată cu funcția din organigramă. Ei pleacă. O parte spre Chișinău și Bălți, ceilalți peste hotare. Iar după ei pleacă familiile, copiii, consumul local și contribuabilii.

De aceea, eu aș fi început optimizarea de la administrația publică centrală, agenții și întreprinderile de stat, iar reforma locală aș fi făcut-o gradual și mult mai atent, în paralel cu dezvoltarea economică regională.

Și aș negocia acest lucru foarte clar cu Bruxelles-ul: da, facem reforma; da, eficientizăm; dar o facem în funcție de realitățile Republicii Moldova. Partenerii europeni pot stabili obiective și condiționalități, dar autoritățile noastre au responsabilitatea să negocieze modalitatea de implementare și să explice unde un anumit model riscă să producă efecte sociale contrare scopului reformei.

În loc să înceapă reforma cu lichidarea agențiilor de stat ineficiente, reducerea aparatului birocratic supradimensionat din instituțiile centrale și cu audituri urgente ale Curții de Conturi la întreprinderile de stat care au consumat ani la rând resurse enorme din buget, Guvernul începe cu reduceri de personal tocmai în raioanele și satele Moldovei.

Este o abordare care riscă să adâncească și mai mult decalajul dintre centru și regiuni. Dacă reducem locurile de muncă și serviciile publice acolo unde populația deja pleacă masiv, vom accelera depopularea nordului și sudului țării.

Reforma administrației este necesară. Dar reforma ar trebui să înceapă acolo unde există risipă, structuri inutile și cheltuieli nejustificate — nu prin slăbirea comunităților care abia mai rezistă.

❗️ Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică a aprobat majorarea tarifului la gazele naturale la 24,20 lei pentru un metru cub.

Astfel, cu tot cu TVA, consumatorii casnici vor achita, începând cu 1 octombrie, 26,14 lei pentru un metru cub de gaze naturale.

Cândva cineva va răspunde pentru aceste decizii netransparente, neprofesioniste și pline de interese obscure.

Mai există și problema momentului ales pentru discurs.

În imaginile transmise din sală am putut identifica reprezentantul Federației Ruse, al Omanului și doar câteva alte delegații, iar prezența era vizibil redusă. Sigur că relevanța unei intervenții ONU nu se măsoară exclusiv prin câte persoane sunt așezate în sală, dar pentru un stat mic momentul diplomatic și vizibilitatea contează enorm.

Cu o săptămână înainte am spus public că acceptarea datei de 26 septembrie, sâmbătă la amiază, este, în opinia mea, nereușită pentru Republica Moldova. Diplomația noastră trebuia să depună toate eforturile pentru obținerea unui slot mai bun, pe 24 sau cel târziu pe 25 septembrie, când atenția diplomatică asupra Dezbaterii Generale era mai consistentă.

Pentru o țară ca Republica Moldova, participarea la Adunarea Generală nu poate fi tratată ca o formalitate: am venit, am vorbit, am publicat discursul și am bifat participarea.

Contează când vorbești. Contează în fața cui vorbești. Contează ce documente invoci. Contează ce propui. Și, mai ales, contează ce rămâne după ce cobori de la tribună.

Da, discursul a fost citit bine. Dar aceasta este forma. Diplomația se măsoară prin conținut și rezultate.

Diplomația multilaterală nu înseamnă să spui elegant ceea ce comunitatea internațională știe deja. Înseamnă să transformi interesele naționale în inițiative, parteneriate, coaliții, rezoluții și rezultate.

Aplauzele nu sunt unitatea de măsură a eficienței diplomatice. Întrebarea rămâne:

Cu ce solicitare, cu ce inițiativă și cu ce obiectiv concret al Republicii Moldova a rămas sistemul ONU după ce reprezentantul țării noastre a coborât de la tribună?

Să ai o Rezoluție a Adunării Generale a ONU adoptată în 2018 privind retragerea trupelor străine de pe teritoriul Republicii Moldova și să nu o valorifici explicit de la tribuna ONU, tocmai atunci când vorbești despre prezența militară rusă, înseamnă să ratezi unul dintre cele mai puternice instrumente politico-juridice pe care diplomația Republicii Moldova le are deja la dispoziție.

Da, premierul Vasile Tofan a cerut retragerea trupelor ruse. Dar unde a fost fundamentarea acestei solicitări prin documentele deja adoptate de ONU? Unde a fost solicitarea concretă către Organizație privind implementarea lor? Diplomația multilaterală nu înseamnă doar să enunți o problemă, ci să utilizezi instituțiile, mecanismele și documentele internaționale existente pentru a avansa interesele statului.

De aceea mă întreb cu atât mai mult: cine a revizuit acest discurs din perspectiva diplomației multilaterale și cine a considerat că aceasta este forma finală optimă pentru reprezentarea Republicii Moldova la Adunarea Generală?

Citind și ascultând discursul, mi s-a creat impresia că acesta nu a fost construit de diplomații de carieră ai MAE care au lucrat ani de zile pe filiera multilaterală și cunosc dosarele Republicii Moldova, ci mai degrabă de consilieri politici sau experți din afara sistemului — poate de la București ori Bruxelles — care cunosc limbajul politic general european, dar mult mai puțin realitățile, instrumentele și prioritățile diplomatice specifice Republicii Moldova. Este o impresie asupra conținutului, nu o afirmație despre cine l-a redactat efectiv.

Mi s-a creat impresia unui discurs construit pe formula: avem provocări, am avut probleme, suntem amenințați, dar la noi totul este „beton”, rezistăm și mergem înainte. Am vorbit despre trecutul sovietic, amenințări hibride, democrație, reziliență și parcurs european. Teme legitime, dar insuficiente pentru cea mai importantă tribună multilaterală a lumii.

Și mai greu de înțeles este altceva: să ajungi la tribuna ONU și să transformi o parte a intervenției într-un apel către propriii cetățeni. Dacă mesajul este „să stăm împreună”, „să rezistăm” și „să trecem peste această iarnă grea”, atunci apare firesc întrebarea: cui te adresezi de la tribuna Adunării Generale — cetățenilor Republicii Moldova sau comunității internaționale?

Pentru asemenea apeluri există tribuna Guvernului, conferințele de presă de la Chișinău și adresările directe către cetățeni. Tribuna ONU are o altă funcție. Acolo vorbești statelor membre, organizațiilor internaționale și partenerilor externi și formulezi interesele, solicitările și inițiativele țării tale.

Să folosești minute extrem de prețioase la ONU pentru mesaje care țin predominant de comunicarea politică internă înseamnă, în opinia mea, să confunzi două audiențe și două tipuri complet diferite de discurs.

La ONU nu vii doar să explici cât de rezilient ești. Vii să spui ce problemă concretă ai, ce soluție propui, ce inițiativă lansezi și ce anume soliciți comunității internaționale să facă.

Unde au fost SDG-urile? Unde au fost parteneriatele public-private și fondurile de investiții? Unde a fost mobilizarea capitalului internațional pentru dezvoltarea Republicii Moldova? Unde a fost problema perturbării lanțurilor de aprovizionare în Europa de Est și impactul războaielor asupra comerțului, energiei și securității economice? Unde au fost provocările sistemului mondial de comerț într-o perioadă de fragmentare geopolitică?

Uitați-vă comparativ la discursul României și la atenția acordată investițiilor, parteneriatelor economice și consecințelor războaielor asupra economiei și comerțului internațional. Acolo securitatea este conectată cu economia, investițiile și interesele concrete ale statului.

Și unde a fost inițiativa Republicii Moldova privind rolul ONU în identificarea unor soluții pentru războiul ruso-ucrainean și pentru celelalte conflicte care afectează securitatea și economia internațională? Nu este suficient să descrii lumea. De la tribuna ONU trebuie să încerci să influențezi agenda prin propuneri concrete.

Datoria nominală a RM a crescut în ultimii ani mult mai repede decât PIB-ul nominal.

În 2018, PIB-ul era de aproximativ 190 miliarde lei, iar datoria de stat efectivă era 52,0 miliarde lei. Ministerul Finanțelor estima atunci ponderea datoriei de stat în jur de 28% din PIB.

În 2025, PIB-ul ajunsese la 353,5 miliarde lei, iar datoria de stat la 132,777 miliarde lei.

Așadar, nominal:

52,0 mld. lei → 132,8 mld. lei

adică datoria de stat s-a mărit cu aproximativ 80,8 miliarde lei, sau cu circa 155% față de 2018.

PIB-ul nominal, în aceeași perioadă, a crescut cu aproximativ 86%.

Dacă cifra citată de ministra Finantelor, Belous — de 38% din PIB la sfârșitul lui august 2026 — este calculată pe o bază comparabilă cu indicatorii anilor precedenți, să luăm de exemplul datele prezentate de Fondul Monetar Internațional pentru RM in 2018, atunci raportul datorie/PIB este cu aproximativ 25% mai mare decât nivelul din 2018.
Adică în mai puțin de 8 ani de zile, raportul datorie/PIB a crescut cu 25%, asta este extrem de mult stimați cetățeni.

Iată explicațiile: 2018: ~30,3% → 2026: ~38% din PIB

Asta înseamnă o creștere de aproximativ 7,7 puncte procentuale.
Dar aici este o precizare importantă: 38% nu înseamnă automat că Moldova este supraîndatorată sau că datoria este nesustenabilă. Sustenabilitatea datoriei nu se stabilește doar prin raportarea la un prag de 45%. Contează și costul dobânzilor și aici stăm extrem de prost, maturitatea datoriei, proporția datoriei în valută, veniturile bugetare, deficitul bugetar, ritmul de creștere economică și ce se finanțează efectiv prin împrumuturi.

De asemenea, formularea cu „marjă de siguranță de 7%” este imprecisă matematic: de la 38% la 45% sunt 7 puncte procentuale, nu 7%!!!
Raportat la nivelul de 38%, creșterea până la 45% ar fi de aproximativ 18,4%.

Iar dacă e să facem o comparația a cifrelor reale prezentate de IMF cu anii precedenți, o analiză cu anul 2018 este interesantă tocmai pentru că atunci Moldova avea simultan datorie publică de circa 30% din PIB, inflație medie de 3% și creștere economică reală de 4%. Datoria publică și garantată public era de 30,3–30,6% din PIB, ceea ce în USD era în jur de 3,39 mld. USD.
Acuma datoria publica in USD a RM este in jur de 8.7 miliarde de USD.

Deci de la 3.39 miliarde de USD la 8.7 miliarde USD in doar 7 ani și jumatate de zile?