Marile puteri înțeleg că menținerea funcțională a lanțurilor valorice și comerciale globale este vitală pentru propriile economii. Odată perturbate, dezvoltarea economică reală este pusă în pericol, indiferent de discursurile politice sau ideologice.

Din păcate, această realitate pare insuficient înțeleasă de mulți lideri europeni și, mai nou, moldoveni. O parte provin din mediul ONG-ist, dependent de granturi și finanțări externe, alții din sectorul bancar, unde au administrat capital și au beneficiat de dividende, fără să fi construit vreodată afaceri productive sau să fi gestionat direct operațiuni complexe de import-export, reguli de origine (rules of origin), prelucrare în regim Lohn ori lanțuri internaționale de aprovizionare.

Una este să administrezi fonduri și cu totul alta să construiești o economie, să înțelegi mecanismele comerțului internațional și să anticipezi riscurile geoeconomice!

Guvernarea presupune nu doar reacții la crize, ci capacitatea de a interpreta din timp evoluțiile economice și geostrategice internaționale, de a proteja interesele naționale și de a preveni transformarea unei crize externe într-un dezastru economic intern.

Economia reală nu funcționează pe baza declarațiilor politice, a granturilor sau a lozincilor ideologice, ci pe baza producției, comerțului, investițiilor și a unor decizii strategice asumate la timp!

Să nu uităm nici de litiu și de celelalte minerale critice și strategice, ale căror zăcăminte se regăsesc inclusiv în Ucraina și Federația Rusă. Litiul, indispensabil industriei bateriilor și unor tehnologii avansate, prezintă interes inclusiv pentru sectorul apărării. Iar statele care nu dispun de asemenea resurse, dar dezvoltă industrii tehnologice, energetice și militare, vor căuta permanent acces la aceste materii prime.

Miza nu este doar litiul, ci și titanul, grafitul, uraniul și alte resurse strategice, fără de care numeroase industrii moderne nu pot funcționa.