Și din nou despre bani!

Modificările la Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei (BNM), adoptate în prima lectură, aproape în treacăt, de partidul de guvernare PAS, ridică numeroase întrebări. În special în ceea ce privește modul în care autorii înțeleg autonomia Băncii Naționale a Moldovei într-o republică parlamentară democratică.

Mai ales că implicațiile adoptării acestui proiect de lege sunt departe de a se limita la modificarea calității exercitării funcțiilor Băncii Naționale a Moldovei.

Nu mă îndoiesc: autorii proiectului de lege — adică actuala conducere a Băncii Naționale a Moldovei — vor spune că este vorba despre îmbunătățire, perfecționare, dezvoltare și tot acel „extindem — aprofundăm — sporim — accelerăm”, precum și, desigur, despre respectarea și implementarea standardelor europene în parcursul Republicii Moldova către dobândirea statutului de membru cu drepturi depline al UE.

Dar există întrebări. Și nu doar în sensul reacției legendare a lui Stanislavski.

Și, în particular, cu privire la noua redacție a articolului 21 din Legea cu privire la Banca Națională a Moldovei.

1) De ce conducerea Băncii Naționale a Moldovei exclude atât de categoric Comisia parlamentară economie, buget și finanțe din procesul de elaborare a devizului de cheltuieli al BNM?

2) De ce sunt atât de drastic limitate competențele organului suprem de audit public extern — Curtea de Conturi a Republicii Moldova — în ceea ce privește devizul de cheltuieli al Băncii Naționale a Moldovei?

Iar competențele rămase, fie ele clarificate, fie reduse, sunt însoțite de o serie de rezerve și condiționări pe care, fără îndoială, conducerea Băncii Naționale a Moldovei le va putea complica și mai mult prin propriile interpretări normative departamentale ulterioare.

Acestea nu sunt întrebări de complezență, stimați concetățeni!

Pentru că Banca Națională a Moldovei, exercitând funcții publice, nu gestionează vreo abstracție filosofică, cunoscută lumii sub numele de „Bani”, ca parte a Ordinii Sociale și a Binelui Comun, cu toate funcțiile lor concrete — ca element al mecanismului de distribuție, măsură a valorii, formă de plată, mijloc de economisire, de investiție etc., etc.

Este vorba despre resurse publice cât se poate de concrete și despre o responsabilitate financiară cât se poate de concretă.

Cheltuielile Băncii Naționale a Moldovei, inclusiv salariile de milioane ale conducerii BNM, influențează în mod direct mărimea rezultatului financiar al acesteia — acel profit care, ulterior, în conformitate cu procedura stabilită de lege, este repartizat între bugetul de stat și majorarea capitalului BNM.

Cu alte cuvinte, nu este vorba nicidecum despre niște cifre contabile abstracte. În condițiile în care ceilalți factori rămân neschimbați, cu cât sunt mai mari cheltuielile BNM, cu atât este mai mic profitul acesteia și, în consecință, cu atât mai mică este suma care poate fi transferată la bugetul de stat.

De exemplu, pentru anul 2025, Banca Națională a Moldovei a transferat la bugetul de stat aproape un miliard de lei. Totodată, o sumă similară din profitul disponibil pentru distribuire a fost alocată pentru majorarea capitalului statutar al BNM.

Cu alte cuvinte, cheltuielile Băncii Naționale — inclusiv cheltuielile pentru întreținerea conducerii acesteia — țin nu doar de activitatea internă a unei instituții publice autonome, ci și de volumul resurselor care, în ultimă instanță, pot ajunge la bugetul de stat.

Pe scurt, în condițiile în care ceilalți factori rămân neschimbați: cu cât sunt mai mari și mai puțin justificate cheltuielile conducerii Băncii Naționale a Moldovei, cu atât este mai mic rezultatul financiar al BNM și cu atât mai puține resurse rămân pentru a fi transferate la bugetul țării.

Ca să nu mai vorbim despre sentimentul de echitate al cetățenilor, care reprezintă unul dintre cei mai importanți factori ai oricărei dezvoltări economice incluzive, oriunde pe planeta Pământ, și nu doar în Republica Moldova…