Slava lumească e ca o stâncă pe fundul mării pe care corabierul n-o cunoaște până ce partea de jos a corabiei se lovește de ea și se umple de apă.

În sufletul iubitor de slavă deșartă se întorc iar patimile care au fost odată biruite.

Când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte.

Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită, măturată şi împodobită.

Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi (Matei 12, 43-45).

Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieşit.

Şi, venind, o află măturată şi împodobită.

Atunci merge şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuieşte acolo; şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi (Luca 11, 24-26).

@Ortodoxie ☦