Adoptat în prima lectură, proiectul de lege nr. 351 pentru modificarea Codului fiscal, care introduce așa-numitele „accize armonizate”, poate fi împărțit, convențional, în două componente:
1) accize pe „păcat” — tutun și alcool — și
2) accize, fie pe lux, fie — mai degrabă — pe viață: motorină, kerosen, gaze, cărbune, energie electrică.
Iar dacă prima categorie — în numele sănătății națiunii! — poate fi salutată, cea de-a doua trezește sentimente cât se poate de amestecate, în spiritul unor motive folclorice: mi se pare că cineva încearcă să ne fure calul!
Și toate acestea, chipurile, în numele unei aderări cât mai rapide la UE.
În acest scop, întreprinderile autohtone, indiferent de dimensiunea lor, vor trebui, potrivit prognozelor Ministerului Finanțelor, să se împace cu majorarea cheltuielilor și costurilor — de exemplu, pentru energia electrică — de la un nivel moderat până la unul ridicat.
Dar noi știm cu toții, „pe propria piele”, în ce se transformă, în realitate, prognozele partidului PAS — de la „moderat” până la „ridicat”.
Cel puțin în condițiile noastre cronice de creștere economică aproape de zero sub guvernarea partidului PAS și în condițiile unei aritmetici foarte simple a majorării costurilor: de la un ban suplimentar pentru fiecare kWh în 2027 până la 10 bani către 2030, potrivit proiectului politicii bugetar-fiscale pentru anul 2027.
Și chiar faptul că intrarea în vigoare a acestei legi este corelată cu momentul aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană ridică o întrebare: de ce, în procesul negocierilor privind armonizarea legislației fiscale, guvernarea PAS nu utilizează posibilitatea unei perioade de tranziție?
A unei posibilități de care au beneficiat toate țările din Europa de Est și Europa de Sud-Est.
O perioadă de tranziție de 5–8 ani, în medie, iar în anumite domenii — chiar de până la 12 ani.
Or, pentru Republica Moldova, o asemenea perioadă este necesară mai mult decât pentru oricine altcineva, în special în domeniul resurselor energetice și al energiei electrice.
Iar explicația este foarte simplă.
Costurile suplimentare sunt transferate, practic în totalitate, asupra agenților economici, fără asumarea unor obligații concrete și tangibile din partea statului.
Mai mult decât atât, nimeni nu s-a obosit să calculeze în ce măsură acest lucru va afecta competitivitatea producătorului autohton — în profil sectorial și pe ramurile economiei naționale — atât pe piața UE, cât și pe piața internă a Republicii Moldova.
Între timp, continuăm să fim una dintre cele mai puțin competitive țări din Europa din perspectiva intensității energetice: consumăm, în medie, de 3–4 ori mai multă energie pe unitatea de PIB decât țările din Europa de Sud-Est, de 4 ori și mai mult decât țările din Europa Centrală și de peste 5 și chiar 10 ori mai mult decât țările din Europa de Vest.
Iar o reducere cât de cât vizibilă a acestui decalaj va necesita, evident, o anumită „perioadă de tranziție”.
Și, după cum înțelegem cu toții, una care ar trebui să fie cel puțin ceva mai lungă decât cei 5–8 ani de după aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană.
🔴 De aceea, trebuie să fim cu toții foarte atenți la mâinile scamatorilor de la PAS, pentru că, după cum se obișnuiește, la un moment dat partidul de guvernare PAS ar putea decide că proiectul de lege nr. 351 trebuie pus în aplicare înainte de aderarea la UE, pentru a contribui la reducerea deficitului bugetar.
La urma urmei, potrivit prognozelor, noile accize, încă „nearmonizate”, vor aduce în 2027 doar 2,7 miliarde de lei, iar noi avem nevoie de mult mai mult. Mult mai mult.
Mai ales dacă privim spre deficitul bugetar prognozat pentru anul 2026 — de 23 de miliarde de lei.
Dar și spre poziția, foarte — ca să spunem elegant — rezervată a partenerilor externi ai Republicii Moldova în ceea ce privește sprijinul financiar nerambursabil (granturile).
Iar în ceea ce privește creditele externe — care sunt de câteva ori mai ieftine decât împrumuturile de la băncile private locale, dar cu capital străin — situația devine, pe măsură ce trece timpul, tot mai complicată.
Cele mai recente recomandări ale lui Valdis Dombrovskis, responsabil de coordonarea politicii economice în cadrul UE, privind gestionarea datoriei, regulile bugetare și mobilizarea veniturilor interne la buget nu lasă, în această privință, prea mult loc pentru îndoieli.
🔴 În schimb, celor 10 bănci private „locale”, dar cu capital străin — iar altele, la noi, nu există! — le va fi din ce în ce mai dulce să crediteze deficitele de miliarde ale bugetului de stat.
Mai ales dacă ținem cont că MAIB a generat peste 40% din profitul cumulat al sectorului bancar din Republica Moldova, care a însumat aproape 5 miliarde de lei în 2025; Moldindconbank — aproape 28%, Victoriabank — peste 15%, iar OTP Bank — peste 10%.
În total — peste 93% din întregul profit al sectorului bancar în 2025.
Actualul prim-ministru, Vasile Tofan — care, în calitatea sa de funcționar financiar-corporativ, atât în trecut, cât și, eventual, în viitor, poate fi pe bună dreptate mândru de acest lucru.
Nu va fi puțin!
Am mai avut așa ceva după „triumful” lui Andrei Spînu în negocierile cu Gazpromul, la sfârșitul anului 2021.
În anul următor, 2022, dobânda la împrumuturile interne contractate de Ministerul Finanțelor de la băncile „moldovenești” ajungea până la 22% anual.
Așadar, cele 450 de milioane de lei pe care băncile locale au acceptat, „din mila împărătească”, să le verse la buget, în cadrul majorării temporare — pentru un singur an — a impozitului pe profit pentru anul 2027, de la 12% la 18%, se vor întoarce rapid și de mai multe ori în casele băncilor.
Pentru referință: plățile aferente valorilor mobiliare de stat în primele 8 luni ale anului 2026 au depășit 2,7 miliarde de lei — deja mai mult decât pe întregul an 2025.
Iar numai MAIB a încasat, în 2025, aproximativ 830 de milioane de lei din valorile mobiliare de stat — adică aproape de două ori mai mult decât cele 450 de milioane de lei „generos” oferite și menționate mai sus.