Știți de ce fraza “Vouă așa vă este șiudă când vedeți un om uspeșnîi” a devenit atât de virală?
Nu e tare amuzantă, nici genială, parcă nici așa deosebită.

Dar e adevărată. Iată de unde uspehul.

Moldoveanul, din fire, este invidios. Avem și calități, desigur, dar invidia precis se numără printre defectele noastre.
Iar, de cele mai dese ori, nu îi invidiem pe cei mai dezvoltați, mai civilizați, pentru că noi ne credem departe de ei și nedemni de o viață demnă.

Dar îi invidiem pe cei de aproape. Pe vecin, pe un cumătru. Pe cel pe care-l credem de teapa noastră, dar are mai mult decât noi. Pe unu’ care merge în BMW și ne uităm la el din troleibuz.
Iar motivația noastră de a acționa și a face ceva constructiv este, de foarte multe ori, comparația formulată filosofic: “Da’ și, eu îs mai prost?” - care izvorăște tot din invidie.

“Vulpea când nu ajunge la struguri spune că-s acri”, “Să moară capra vecinului”, “Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia” și mai sunt. Avem mai multe proverbe și expresii populare despre invidie. Nu în zadar.

Fraza aceasta banală a trezit neașteptat de multe emoții.
De obicei așa se întâmplă în cazul unei prostii monumentale, ceea cu siguranță nu e cazul. Noi la prostie crasă nu reacționăm așa dur. Fie cea de la tribuna parlamentului sau grozăviile pe care le putem vedea pe tiktok la Caras, doamna Silvia, Valentina sau alte vedete autohtone.

Și atunci când prostia nu e detonantul unei indignări colective, rămâne doar opțiune: adevărul.
Numai acesta trezește reacții atât de neobișnuite.

Iar la adevăr noi niciodată nu am reacționat foarte adecvat. Și acest caz e încă un c.t.d.

Și de ce să nu recunoaștem că da, e uman să îți fie șiudă pe cineva. Da, clar că vrem cu toții să fim uspeșnîie.
Sau este cineva care nu ar vrea?🙂

Totuși, talentul nostru principal e de a face din țânțar armăsar și de a nu vedea armăsarul adevărat care merge peste noi🤷‍♀️