Imbecilitate crasă.

Să vii la un protest în fața MAI, să admiți faptul că instituțiile au eșuat în cazul femeii de la Măgdăcești (și în multe alte cazuri care au rămas în umbră) și să spui că ONG-urile care se ocupă de aceste subiecte știu ce trebuie să facă și că nu trebuie să facem PR politic.

Poate a fost selectată doar o parte din tot ceea ce a spus doamna, însă, pe această cale, îi poate mulțumi curajoasei jurnaliste Viorica Tătaru. Ea a postat doar acest fragment.
Doamna Ana și restul persoanelor care poate gândesc la fel:
ONG-urile NU înlocuiesc instituțiile statului. Când ai nevoie de ajutor, când ești bătut sau agresat, suni la poliție, nu alergi la ONG.
Atunci când mai multe structuri gestionate de stat — adică de oameni ajunși în funcții prin decizii ale puterii politice — sunt deficitare și din cauza asta mor oameni, nu poți să NU vorbești despre politică.
Ministra MAI, în fața căruia am protestat azi, ocupă o funcție politică.
Șeful Poliției (prietenul influencerilor) este, la rândul său, numit de Guvern. Nu există concurs pentru a ajunge șef al IGP.
Directoarea Agenției Naționale de Prevenire și Combatere a Violenței împotriva Femeilor și a Violenței în Familie, Viorica Țîmbalari, a ajuns în funcție tot printr-o decizie a Guvernului, fără concurs.
Dacă aceste instituții funcționau corect, nu ar fi murit această femeie (și multe altele).

Spuneți-mi, vă rog, cei care nu vreți să vorbim despre politică în contextul tragediei de la Măgdăcești: despre ce să vorbim?
Despre timpul de afară? Despre Eurovision? Despre cartofi prăjiți?

Cum poți să vrei să schimbi un sistem care NU funcționează fără să vorbești despre politică?
Sau poate nu vrei să schimbi sistemul, dar înțelegi că nu poți să taci pentru că s-a ajuns prea departe. Și atunci încerci să împaci apa cu uleiul. Și iese cam așa, stângaci.

Succes celor care ați tăcut când s-a construit acest sistem politic, greșeală cu greșeală.
Acum o să trebuiască să-l apărați. Nu vă invidiez.