31 AUGUST – ZIUA LIMBII ROMÂNE
 
Sunt lucruri fără de care un neam poate continua să existe, dar încetează, încetul cu încetul, să mai existe în istorie. Pentru noi, românii, trei asemenea lucruri au străbătut veacurile împreună: Limba, Credința și Istoria.
• Limba ne-a dat numele lucrurilor și puterea de a ne recunoaște unii pe alții.
• Credința ne-a ținut sufletul împreună în vremurile în care hotarele se schimbau, iar stăpânirile veneau și plecau.
• Istoria ne-a păstrat memoria și ne-a spus, generație după generație, cine suntem și de unde venim.

Aceștia sunt stâlpii pe care s-a sprijinit națiunea română atunci când a fost împărțită între imperii și atunci când până și numele limbii sale a fost contestat.
Limba română nu este numai un mijloc de comunicare. Este patria pe care am purtat-o cu noi atunci când patria însăși ne era luată.

În Basarabia, cuvântul românesc a supraviețuit deportărilor, rusificării, alfabetului străin și încercării de a ni se spune că limba moștenită de la părinți ar purta un alt nume. Oamenii au păstrat-o în familie, în biserică, în carte și în cântec. Iar la sfârșitul anilor '80, revenirea la alfabetul latin și proclamarea ei ca limbă de stat a marcat începutul renașterii noastre naționale.De aceea, 31 August nu este o sărbătoare secundară a Republicii Moldova. Este una dintre zilele din care s-a născut însăși Republica Moldova.

Putem respecta Armata Națională și îi cinstim pe cei care apără țara. Dar independența unui popor nu se măsoară numai prin uniforme, tehnică militară și parade. O națiune este apărată în primul rând prin școală, prin carte, prin cultură, prin memoria sa și, înainte de toate, prin limba în care copiii săi învață să spună pentru prima dată „mamă” și „acasă”.

În aceste zile aniversare, puterea a ales să ofere paradei militare o amploare propagandistică impresionantă. Considerăm că Limba Română merită același ceremonial public și aceeași forță simbolică. Pentru că armatele apără hotarele unui stat, dar limba apără hotarele unei națiuni.

Pentru PLDM, respectarea limbii române nu trebuie să fie un gest festiv făcut o dată pe an. Înseamnă o școală în care româna este cunoscută temeinic, o administrație care o respectă, un spațiu public în care ea se simte la ea acasă și un stat care nu se teme să își asume adevărul despre propria identitate.

Limba română trebuie să fie totodată puntea noastră de unitate. Cetățenii Republicii Moldova aparținând tuturor comunităților etnice trebuie respectați, iar limbile și tradițiile lor trebuie protejate. Dar tocmai o limbă română cunoscută și respectată de toți poate crea acel spațiu comun în care diversitatea nu ne desparte, ci ne îmbogățește.

Pe ambele maluri ale Prutului vorbim aceeași limbă. Purtăm aceeași moștenire culturală. Citim aceiași clasici. Ne regăsim în aceeași istorie.

Prutul a putut despărți administrații și state. Nu a putut despărți limba. De Ziua Limbii Române, ne înclinăm în fața celor care au apărat-o atunci când pentru un cuvânt românesc puteai fi persecutat; în fața profesorilor care au transmis-o copiilor; a scriitorilor care au păstrat-o vie; a preoților care au rostit-o la altar și a tuturor familiilor care au dus-o din generație în generație.

Să o vorbim frumos.
Să o scriem corect.
Să o transmitem copiilor noștri.
Și, mai ales, să nu ne fie niciodată teamă să-i spunem pe nume: LIMBA ROMÂNĂ. Cât timp ne vom păstra Limba, Credința și Istoria, vom ști cine suntem.

La mulți ani, Limba Română!
La mulți ani tuturor celor care o vorbesc, o iubesc și o duc mai departe!