În fiecare an, la 14 octombrie, Biserica Ortodoxă o pomenește pe Sfânta Cuvioasă Parascheva.

Cunoscută în popor și sub numele de „Sfânta Vineri”, Cuvioasa Parascheva a trăit în prima jumătate a veacului al XI-lea.

S-a născut în Epivata, o localitate din apropiere de Constantinopol, aflată pe țărmul Mării Marmara.

Încă din copilărie, Sfânta Parascheva și-a manifestat evlavia și râvna pentru cele sfinte.

La vârsta de 10 ani, aflându-se în biserică împreună cu părinții și auzind cuvintele Sfintei Evanghelii: Cine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea sa și să-Mi urmeze Mie, a dăruit hainele sale frumoase unor copii săraci.

Toată viața ei și-a petrecut-o chiar din copilărie în rugăciune, în fapte bune, în milostenie și post.

După ce a vizitat Ierusalimul, Sfânta Cuvioasă Parascheva a intrat într-o mănăstire de călugărițe, în pustiul Iordanului, unde s-a nevoit în post și rugăciune.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința din 28 februarie 1950, canonizarea unor sfinți români, precum si generalizarea cultului unor sfinți ale căror moaște se găsesc în țara noastră.

Prima slujbă închinată Sfintei Cuvioase Parascheva a avut loc în Catedrala Mitropolitană din Iași, la 14 octombrie 1955.

Anul acesta se împlinesc 380 de ani de când moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva din Epivata Traciei au fost aduse la Iaşi, în 13 iunie 1641, ca dar al Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol pentru generozitatea domnitorului Vasile Lupu al Moldovei faţă de această Patriarhie, în vremea păstoririi Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei.

Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva au fost așezate inițial în biserica Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, iar din anul 1889 au fost mutate în noua Catedrală Mitropolitană din Iaşi, unde se află şi azi, devenind ocrotitoarea Moldovei şi călăuză a tuturor pelerinilor care caută sfinţenia lui Hristos în Biserica Lui.

Sfânta Cuvioasă Parascheva este cea mai populară dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul României.

Sute de biserici de parohie din România şi din diaspora română sunt închinate ei pentru a le ocroti, iar în nordul Greciei, Bulgaria şi Serbia credincioşii ortodocşi o cinstesc de asemenea cu multă evlavie.

Marea evlavie a poporului dreptcredincios faţă de Sfânta Cuvioasă Parascheva se explică prin convingerea şi constatarea că ea este „mult folositoare”, după cum este numită în Acatistul ei.

Sfânta Parascheva oferă ajutor, prin rugăciunile ei, tinerilor şi bătrânilor, fecioarelor şi mamelor, mănăstirilor şi familiilor, bolnavilor şi săracilor, adunând în rugăciune şi mărturisire comună cler şi popor, din România şi din alte ţări.

Puterea ei vine din sfinţenia şi din bunătatea ei, adică din iubirea ei faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni.

https://t.me/Acatiste/211