Sfânta Cuvioasă Eufrosina a trăit în Alexandria în vremea împăratului Teodosie cel Mic (sec V).

Ea a fost rodul stăruinței în rugăciune către Dumnezeu a părinților ei, care i-a binecuvântat cu nașterea de prunci după o vreme îndelungată.

La vârsta de 12 ani, Eufrosina a devenit orfană de mamă, rămânând sub ocrotirea tatălui său, Pafnutie.

Împlinind vârsta de 18 ani și nevrând să se căsătorească, a părăsit în taină casa părintească și, îmbrăcând haine bărbătești, a intrat într-o mănăstire de monahi.

Starețul a primit-o, punând-o sub ascultarea Părintelui Agapit. Până la sfârșitul vieții sale, vreme de 38 ani, Sfânta Eufrosina avea să trăiască în acest așezământ monahal, dobândind o viață duhovnicească îmbunătățită, fără ca cineva să cunoască faptul că este femeie.

Dumnezeu a rânduit în chip minunat ca tatăl sfintei, Pafnutie, să vină în această mănăstire pentru a primi sfaturi duhovnicești în vremea când aceasta se apropia de obștescul sfârșit.

Starețul i-a îndrumat pașii tocmai către cuvioasa, care, în tot acest timp fusese cunoscută ca monahul Smaragd.

Recunoscându-și tatăl care i-a împărtășit durerea pentru fiica pierdută în urmă cu atâta timp, cuvioasa l-a îndemnat să nu deznădăjduiască, pentru că își va vedea din nou fiica.

Sfânta Eufrosina i-a spus atunci tatălui său să revină în mănăstire peste trei zile. Când Pafnutie a venit din nou, Sfânta Eufrosina se afla pe patul de moarte.

Atunci, Sfânta i-a mărturisit lui Pafnutie că este fiica sa. Pafnutie a fost marcat atât de profund de această întâmplare minunată încât, după moartea fiicei sale, a hotărât să îmbrace el însuși haina monahală, trăind în această mănăstire până la sfârșitul vieții.

https://t.me/Acatiste/190