Retragerea lui Alexandru Vornicu din cursa pentru Primăria Chișinău mi-a amintit de o discuție pe care am avut-o cu el înainte de anunțarea candidaturii…

Ne-am întâlnit la inițiativa sa, cu doar o zi înainte ca el să-și facă publică intenția de a candida. Am vorbit despre decizia pe care urma să o anunțe, despre responsabilitatea pe care și-o asuma, dar și despre ceea ce presupune o asemenea competiție electorală.

La un moment dat, l-am întrebat direct dacă a analizat suficient de bine consecințele acestui pas. Mai exact, dacă este dispus să treacă, împreună cu familia sa, printr-o campanie care poate deveni extrem de agresivă și, uneori, murdară…

Răspunsul lui a fost categoric. Nu părea să aibă nicio îndoială că este pregătit.

Între timp, lucrurile s-au schimbat. Alexandru a decis să renunțe la candidatură, explicând public că alegerea sa are la bază considerente familiale.

Poate că, odată cu trecerea timpului, a privit altfel riscurile despre care discutaserăm. Nu exclud această posibilitate…

În același timp, experiența mea de fost membru PAS și faptul că am cunoscut din interior felul în care se desfășoară anumite lucruri în partid mă determină să privesc această explicație și cu o doză de scepticism.

Oare familia reprezintă singurul motiv pentru care a renunțat?

Nu am deocamdată informații care să-mi permită să afirm contrariul și nu vreau să prezint presupunerile drept certitudini. Până la urmă, Alexandru este, probabil, singurul care știe cu adevărat ce a determinat această hotărâre…

Iar dacă a ales să-și protejeze familia, indiferent de contextul politic, este o decizie pe care o respect.