Andrei Ioniță

Grigorievna iar aiurește.

Degrabă! ☝️

Din ce în ce mai bune 😅

PRIMA FACTURĂ

De la preluarea puterii de către regimul Maia Sandu–PAS am vorbit constant despre derapajele antidemocratice, sfidarea statului de drept și incompetența care a ajuns să caracterizeze guvernarea.

Am atenționat asupra corupției și lipsei de transparență, mai ales în energie și achiziții publice. Am condamnat atacurile asupra mediului de afaceri și am arătat cum deciziile greșite au lovit economia și agricultorii.

Am vorbit despre companiile care pleacă, investițiile care ocolesc țara, rolul distructiv al Emisarului și limitarea numerarului, care a lovit construcțiile și piața imobiliară.

Am tras alarma asupra celei mai mari drame a Republicii Moldova — depopularea. Pleacă tinerii și familiile, se golesc satele, se destramă comunități. În locul unei politici care să oprească tragedia, ni se oferă discursuri despre succese.

Am arătat că așa-numita reformă a justiției a dus la control politic și recapturarea statului de către PAS, iar reforma administrativă — la hipercentralizare și dependența autorităților locale față de Guvern.

Am atenționat că integrarea europeană a fost privatizată politic de PAS și transformată în lozincă electorală. Integrarea europeană nu aparține unui partid și nu poate fi paravan pentru incompetență, abuzuri sau lipsă de rezultate.

Maia Sandu și PAS au răspuns prin atacuri la persoană. Hărțuire în justiție. Blocarea dreptului constituțional de a fi ales.

Marginalizare și includerea pe o listă neagră într-o parte a spațiului mediatic dependent de putere. Presiunile au depășit granițele țării și au ajuns în justiția franceză.
Am ales să nu răspund atacurilor și provocărilor. Nu pentru că nu aveam ce spune și cu atât mai puțin pentru că mi-ar fi fost frică. Am refuzat să transform fiecare atac într-un război personal.

Am avut răbdare. Foarte multă răbdare. Am sperat că argumentelor li se va răspunde cu argumente și că Maia Sandu și PAS vor înțelege că nu mai pot justifica fiecare eșec prin trecut, opoziție, război sau inventarea unor dușmani.

Nu s-a întâmplat.

După aproape șase ani în care Maia Sandu și PAS au deținut puterea, răspunderea nu mai poate fi pasată altora. Este timpul să-și asume rezultatele.

Acum, când realitatea ajunge din urmă propaganda și oamenii simt în propriul buzunar costul deciziilor guvernării, primim un nou val de atacuri împotriva mea și a colegilor mei: prin instituții, propagandă și prin vocile care, în loc să supravegheze puterea, îi atacă adversarii.

Metoda este veche: când nu poți răspunde argumentelor, ataci omul; când nu poți explica rezultatele, cauți vinovați; când promisiunile nu corespund realității, intensifici propaganda.

Eu sunt un om rațional și foarte răbdător.
Dar până aici.

Răbdarea nu trebuie confundată cu slăbiciunea, iar reținerea cu renunțarea. Timpul declarațiilor, analizelor și avertismentelor a luat sfârșit.

Odată cu prima factură majorată pe care guvernarea Maia Sandu–PAS o va pune în fața cetățenilor, pentru mine începe o altă etapă.

Voi reveni la acțiunea politică plenară și adevărată.
La lupta împotriva injustiției, incompetenței, corupției și sărăciei. Împotriva unui mod de guvernare în care greșelile sunt ale puterii, dar nota de plată ajunge la cetățean.

Oamenii au plătit destul: prin facturi enorme, inflație, pierderea puterii de cumpărare, afaceri închise, gospodării falimentate, familii despărțite și copii plecați.

Ajunge!
Voi reveni la lupta pentru o Moldovă în care instituțiile aparțin cetățenilor, nu unui partid; primarul nu stă cu mâna întinsă la Guvern; antreprenorul poate investi fără teamă; agricultorul poate trăi din munca lui; integrarea europeană înseamnă instituții, reguli și nivel de viață european, nu lozinci; iar oamenii pot să trăiască în bunăstare acasă.

Pentru o Moldovă cu oameni. Și, înainte de toate, pentru oameni.
În această luptă îi chem alături pe toți stejarii țării și pe toți cei care cred în Republica Moldova și în viitorul ei.
Prima factură o vor primi cetățenii.

După ea va veni și factura politică, iar pe aceea o va achita în totalitate guvernarea Maia Sandu–PAS.

În cazul aderării la UE, există așa-numita formulă de la Berlin, folosită pentru repartizarea fondurilor de coeziune. Ea ia în calcul populația și diferența dintre nivelul nostru de dezvoltare și media europeană, dar pune și un plafon: în regulile actuale, un stat foarte sărac nu poate primi mai mult de 2,3% din PIB pe an.

Pentru Moldova asta înseamnă, la economia de azi, în jur de 400 de milioane de euro anual pentru coeziune, fără agricultură. Iar din această sumă brută trebuie să scazi contribuția noastră la bugetul UE, de ordinul a aproximativ 200 de milioane de euro anual.

Acum puneți lângă asta factura PAS. În 2026, bugetul prevede 6,16 miliarde de lei pentru dobânzi și comisioane la datoria de stat, fără sumele care întorc corpul creditelor, adica circa 308 milioane euro.
Dacă datoria continuă să crească în ritmul prevăzut pentru 2026, în 2028, anul în care PAS vorbește deja despre pregătirea aderării, vom avea de achitat circa 8 miliarde de lei anual numai pe dobânzi și comisioane. La aproximativ 20 de lei pentru un euro, sunt aproape 400 de milioane de euro. Adică aproape tot plafonul brut de coeziune pe care l-am putea avea ca membri, înainte să ne plătim și contribuția la Bruxelles.
Mai pe scurt, în 2028, banii teoretici care ar putea veni de la UE în cazul daca o să fim membri cu drepturi depline, vor fi consumați de gospodarii din bănci, aldi Tofan și nevasta lui Recean.
Cam așa!

157 de milioane de euro: veselia de la Chișinău și nota de plată de mâine.

Veselie mare la Chișinău. Am mai primit 157 de milioane de euro din cei 1,9 miliarde pe care PAS îi promite de patru ani. Cu acești 1,9 miliarde au trecut prin trei alegeri. Nu-i exclus că și în 2027 tot despre acești bani vom auzi.

Două guverne și-au construit planurile în jurul acestei promisiuni: Guvernul Munteanu și Guvernul Tofan. Numai că, atunci când spui „157 de milioane”, lumea aude o cifră mare și își imaginează că a venit prosperitatea. Sunt peste 3 miliarde de lei. Dar, raportat la datoriile acumulate de PAS, este puțin.

Anul acesta, Republica Moldova va plăti peste 6 miliarde de lei numai dobânzi la credite. Dublu față de această tranșă. Iar datoria publică a fost practic dublată în câțiva ani de guvernare PAS.

Mai important: din cei 157 de milioane de euro, doar aproape 13 milioane sunt granturi. Restul, peste 144 de milioane de euro, sunt credite. Da, credite în condiții mai bune decât la bancă sau la o companie de microfinanțare. Dar tot credite sunt. Trebuie întoarse.

Când luați dumneavoastră un credit, să zicem pentru casă, mașină sau ca să acoperiți o problemă urgentă, faceți petrecere? Nu. Vă bucurați poate că ați rezolvat o nevoie, dar știți foarte bine că luați banii altora pentru o perioadă limitată și îi întoarceți pe ai voștri, definitiv, plus dobândă.

Asta trebuie memorat: din ultimii 157 de milioane de euro, doar 8% sunt granturi. Restul este datorie.

Când întrebi un pasist: „Bine, intrăm în UE. Câți bani vom primi real?”, răspunsul este mereu același: „Mulți”. Nimeni nu spune cât. Se creează intenționat impresia că, în ziua în care intrăm în Uniunea Europeană, Bruxelles-ul ne va bombarda cu bani și noi doar vom sta cu sacul deschis.

Fals.

În condițiile actuale, chiar și în scenariul cel mai optimist, Moldova ar putea accesa circa 400 de milioane de euro anual pentru dezvoltare și până la aproximativ 500 de milioane pentru agricultură. Dar nu primim acești bani automat. Trebuie proiecte, contribuție proprie, proceduri corecte și capacitate de absorbție.

În același timp, Moldova va contribui și ea la bugetul UE. Estimativ, circa 200 de milioane de euro anual. Așadar, în cel mai bun scenariu, vorbim despre aproximativ 700 de milioane de euro net. Nu despre miliarde care cresc în copaci.

Diferența reală nu o face creditul. Diferența o fac investițiile. Georgia a avut ani de creștere economică apropiată de 10% nu pentru că a trăit din compensații și împrumuturi pentru cheltuieli curente, ci pentru că a atras capital privat, proiecte, hoteluri, producție, servicii și locuri de muncă. Investiția nu este credit. Investitorul își asumă riscul, creează economie și își scoate banii din ceea ce produce. Statul nu rămâne cu rata pe capul cetățeanului.

Granturile și creditele sunt bune dacă intră în economia reală, dacă măresc „plăcinta” Republicii Moldova. Dar când împrumuturile sunt folosite pentru cheltuieli curente, pentru a acoperi găuri și pentru compensații, ele cumpără liniște pe termen scurt și sărăcie pe termen lung.

PAS poate să organizeze conferințe de presă pentru fiecare tranșă. Dar guvernările trec, iar rata rămâne.

Țineți minte cifra reală: 13 milioane grant, 144 milioane credit.

Ministrul Economiei, Eugeniu Osmochescu… îmi cer scuze, ministrul Agriculturii, Eugeniu Osmochescu — cred că în următorul guvern va fi la alt minister — ne spunea zilele acestea că moldovenii sunt iresponsabili, pentru că el a trăit și la 14 grade.

Cu alte cuvinte, ar trebui să trăiți economisind: să mai închideți căldura, energia electrică și, de teama ditamai ministrului, să stați și la 14 grade în casă.

Eu cred că, în calitate de ministru al Agriculturii, ar putea ieși atunci când lumea se plânge că produsele alimentare se scumpesc și să ne povestească cum poate el a trăit cândva cu jumătate de pâine o săptămână sau două. Eventual, să iasă ministrul Finanțelor și să ne spună cum, în studenție, a trăit o lună cu o sută de lei, iar noi să nu fim iresponsabili. Apoi să vină ministrul Culturii și să ne explice că toată viața lui nu a fost la teatru sau la circ, deci nici noi să nu avem pretenții.

Austeritatea asta poate fi dată drept exemplu la infinit.

Poate iese ministrul Apărării și ne spune: de ce vă plângeți? Pe timpul războiului oamenii umblau cu picioarele goale, dar voi vă plângeți de facturi și frig. Dar, de fapt, de ce ar trebui să ne plângem?

Dacă vă amintiți ultimele alegeri, PAS exact așa a venit la guvernare: comparând prezentul cu un scenariu mult mai catastrofal. Dacă nu-i votați pe ei, vine războiul, 10.000 de ceceni, avioane militare, bombardamente rusești. Ei erau unicul partid care putea oferi pace și prosperitate.

Comparația cu perioade mai dificile, cu frig, lipsuri, foamete, ciumă ori Evul Mediu poate funcționa oricând. Depinde doar cu ce compari. Dar tocmai pentru asta muncesc cetățenii. Mulți sunt peste hotare, muncesc și trimit bani acasă ca Moldova să progreseze. Cei rămași investesc, muncesc și aleg guvernări pentru dezvoltare, pentru ca viața să fie mai bună decât în trecut.

Nu pentru ca peste câțiva ani să ni se spună iar: „Dar de ce, pe vremea lui Voronin sau a lui Dodon, era mai bine?” Nu era mai bine. De asta am schimbat guvernarea comunistă și pe cea socialistă: pentru că nu ne plăcea cum trăiam atunci.

Iar PAS vine acum în fiecare zi să ne apostrofeze: că suntem iresponsabili, că nu stăm, Doamne ferește, la 20 de grade. Mi-e interesant cum ar propune un Smochesescu să crești copii de câteva luni la 14 grade, ca să fii „responsabil” în viziunea lui.

O guvernare mai cinică, mai perfidă și mai iresponsabilă decât aceasta nu cred că țin minte în istoria Republicii Moldova. Ei au salarii nesimțite, tichete de masă plătite de stat, călătorii, mașini la scară, Bruxelles, New York, poze de mână și plimbări de ambasadori. Iar cetățenilor le recomandă austeritate, economie și 14 grade în casă.

Poate plecați voi, dacă tot nu puteți. Nu ne mai speriați și nu ne mai comparați cu alte perioade ori cu situațiile voastre personale din copilărie.

Poate plecați și ne lăsați. Gândiți-vă la asta. Nu-i deloc o idee rea.

Iarna în care statul îți verifică mașina, contul și pașaportul ca să decidă dacă meriți compensații la încălzire

De la 1 octombrie a început înscrierea oficială pentru compensațiile la încălzire. Anul acesta, măsurile de verificare vor fi drastice. Problema este că ei au de vreo cinci ori mai puțini bani decât anul trecut. Europenii nu prea se înghesuie să-i ajute în această iarnă, pentru că și țările europene au problemele lor: proteste, cheltuieli majorate pentru carburanți și gaze, care trebuie compensate și ele.

Maia Sandu și Igor Grosu ar trebui să înțeleagă că o economie bazată pe cerșit nu este de lungă durată. Străinii ori partenerii de dezvoltare te pot ajuta ocazional, dar o țară sănătoasă se pune singură pe picioare și își construiește o economie sustenabilă. Ori, dacă ne amintim bine, tocmai PAS și Maia Sandu spuneau că știu cum se face asta și că vor răspunde doar în fața cetățenilor. Bun. Dacă știu, să ne arate.

Continuare aici - Mlive

To FAN!

Cât au costat maiourile?

DA!

Emisarii lucrează gratuit.

Factura PAS: statul se lățește, cetățeanul plătește

PAS a venit la putere cu promisiunea unui stat mai suplu, mai curat și mai atent la banul public. După cinci ani, cetățeanul vede facturi mai grele, taxe mai mari în carburanți, împrumuturi scumpe și un aparat care își găsește bani pentru birouri, funcții, delegații și prime.

Problema nu este că statul cheltuie. Un stat care nu cheltuie pentru școli, spitale, apărare sau drumuri nu este eficient, ci absent. Problema este ordinea priorităților. PAS a mărit factura statului fără să poată arăta aceeași disciplină la propriul confort administrativ.

Continuare aici - Mlive

Cam mulți experți pe de o parte, dar pe de alta, câte 2 minute fiecare și se termină emisiunea.

Ce faci matale dacă vrei să înveți engleză? Iei niște cursuri pe care le achiți din propriul buzunar.

Dar dacă ești angajat la stat? Le achită statul.

Circa 750.000 de lei pentru cursuri de limba engleză.

26 de lei și 14 bani pentru un metru cub de gaz. Acesta este prețul aprobat astăzi de ANRE, într-o ședință ținută pe Zoom. Nici măcar nu și-au dat osteneala să se adune față în față.

În fața ANRE erau, după unele estimări, aproape o mie de oameni care protestau. Asta nu i-a împiedicat să majoreze din nou tariful.

Și aici apar câteva întrebări pentru guvernarea PAS, pentru Energocom și pentru ANRE.

În august ni se spunea că, pentru toată perioada de încălzire, contractele sunt clarificate, că volumul necesar de gaz este contractat în proporție de 100%. Atunci de ce ați renunțat să procurați cantități mai mari de gaz și să le stocați în Ucraina sau România? De ce ați lăsat totul la voia bursei, iar acum venim iar cu majorări în lanț?

Nu demult ați ridicat tariful până la 20 de lei. Acum mai adăugați încă peste 6 lei. Și oamenii trebuie iar să scoată bani din buzunar, în timp ce voi continuați să plătiți salarii nesimțite directorilor de la ANRE și Energocom.

De ce statul achită chirii exorbitante, când are atâtea clădiri proprii? Aproape 30.000 de euro pe lună pentru sediul de lux al ANRE, cu săli mari nefolosite — le-am văzut astăzi în live-urile deputaților care au fost acolo. Încă aproximativ 20.000 de euro pe lună pentru sediul Energocom.

Unde se duc acești bani? Poate cineva din instituțiile statului să verifice?

Directorul Energocom, pe lângă salariu, și-a pus și o primă de 90% pentru fiecare lună, ajungând la peste 150.000 de lei lunar. Cu ce se ocupă acești oameni, dacă nu au putut preveni această criză? Dacă nu au putut face achiziții normale, nu au putut stoca gaz, nu au putut cumpăra din timp?

Oare nu se știa că vine iarna? Oare nu se știa că avem război în regiune? Oare nu se știa că prețul gazului poate exploda? Nu era clar că avem război și în partea cealaltă, nu doar în Ucraina?

Cu ce se ocupă acești oameni care stau în sedii de milioane, plătesc chirii exorbitante, au salarii uriașe și, totuși, la fiecare câteva luni mai adaugă câte ceva la prețul gazului?

Dacă până și Spînu, marele dominator de odinioară, ajunge să spună că ceva nu este în regulă, atunci situația e deja gravă. El a spus-o mai diplomatic: pe vremea lui, prețul la bursă era de trei ori mai mare și lumea protesta din cauza tarifelor la gaz. Astăzi, cetățenii au ajuns aproape la același nivel de tarif, deși gazul de la bursă este de trei ori mai ieftin.

Deci, până și Spînu se întreabă ce combinații fac actualii.

Între timp, premierul nostru este la New York, vorbește la ONU în fața unei săli goale despre cât de rezilienți suntem noi în fața crizelor și cum el ar fi cel mai mare dușman al lui Putin în regiune.

Total rupți de realitatea oamenilor care, în această iarnă, vor trebui să plătească 26 de lei și 14 bani pentru fiecare metru cub de gaz.

📈 Maratonul scumpirii carburanților aduce bugetului peste un miliard de lei în plus

Scumpirea continuă a benzinei și motorinei, începută în luna martie, are un efect despre care se vorbește mult mai puțin: creșterea veniturilor din TVA colectate de stat. Potrivit estimărilor, în perioada martie-septembrie, majorarea prețurilor la carburanți va genera peste 1 miliard de lei TVA suplimentar comparativ cu nivelul de la începutul anului.

La începutul lui 2026, benzina costa în jur de 22 de lei litrul. Astăzi a depășit 34 de lei, iar motorina a urcat de la aproximativ 19 lei la aproape 37 de lei, ajungând la valori record. Pe măsură ce prețul crește, crește automat și suma TVA inclusă în fiecare litru vândut.

Astfel, pentru un plin de 50 de litri de benzină, consumatorii plătesc acum cu aproximativ 85 de lei mai mult doar din componenta fiscală. În cazul motorinei, povara suplimentară ajunge la circa 128 de lei pentru același rezervor. Nu vorbim despre întreaga scumpire, ci exclusiv despre taxele suplimentare incluse în preț.

La nivel național, impactul este uriaș. Doar în septembrie, TVA-ul suplimentar generat de carburanți este estimat la peste 218 milioane de lei. Din totalul de peste un miliard de lei acumulat în perioada analizată, aproape 86% provine din consumul de motorină, ceea ce afectează în special agricultorii și transportatorii.

Mesajul este simplu: criza carburanților nu înseamnă doar prețuri mai mari la pompă, ci și impozite mai mari plătite de consumatori cu fiecare litru alimentat.

👉 Linkul către articolul integral: https://ionita.md/2026/09/28/114-minut-economic-maratonul-scumpirii-carburantilor-aduce-bugetului-peste-un-miliard-de-lei-suplimentar/

500 in stradă și 1500 pe live.
Cam așa se protestează la moment.