Corupție în UE? Da de unde?!

Ieri, Uniunea Europeană, după lungi dezbateri a anulat sancțiunile impuse în privința a doi oligarhi ruși: Alisher Usmanov și Mihail Fridman. Și în UE, și în Ucraina, mulți au calificat acest lucru drept o rușine. De ce? Din peste 3.000 de cetățeni ruși, UE nu a exclus niciun reprezentant din domeniul artei, niciun jurnalist, niciun om de știință, dar i-a exclus pe doi miliardari. Și toți înțeleg că nu i-au exclus pentru ochi frumoși. Vreau să menționez un șir de cifre care, cel mai probabil, a fost pus la bătaie.

Acum câțiva ani, Fridman propunea public să ofere 1 mlrd. $ în fondul Ucrainei pentru excluderea sa din lista de sancțiuni. Adică, Mihail Maratovici era gata să dea acest 1 mlrd. $ pentru a scăpa de sancțiuni. Cel mai probabil, și domnul Usmanov avea în cap această sumă. Toate aceste cifre sunt cunoscute în țările UE. Lobby-știi au lucrat cu fiecare guvern. Și iată, stau la o masă cei 27 de ambasadori UE discutând despre sancțiuni, iar două țări, Franța și Slovacia, refuză categoric să prelungească sancțiunile în privința acestor doi respectați domni. Ceilalți 25 privesc spre ei înțelegând că acuși cineva va câștiga binișor. Și nu doar binișor, dar extrem de binișor. Și, tot ce-i posibil și lor li s-au propus sume, dar ei au refuzat. Iar acum, cineva v-a rupe cuiul, iar tu trebuie să stai flămând. 😂😂😂. Iată de ce, timp de două săptămâni s-au dus bătălii aprinse. Desigur, au fost inventate și expuse istorii veridice, care să îndreptățească aceste acțiuni. Dar, având în vedere cifrele și gândirea extraordinară a participanților la proces, nu a fost foarte complicat. Nu vreau nici într-un caz să judec pe cineva. La urma urmei, același domn Macron, care își va părăsi fotoliul de președinte al Franței peste 7 luni, e încă un om tânăr, și a făcut multe pentru democrație în lume, nu trebuie să-și petreacă viața în procesul de căutare a resurselor pentru existență. 😁😁😁

Dar altceva mi-a plăcut în mod special: decizia Uniunii Europene cu privire la prelungirea sancțiunilor pentru încă 3 ani, în schimbul celor șase luni cu care se prelungeau de obicei. De ce așa? Pentru că toți înțeleg totul, că după ceea ce s-a întâmplat, când cineva a luat o sumă uriașă, iar cineva a rămas în lista proștilor, totul se va duce de râpă. Miliardarii ruși vor începe a căuta punctele slabe, vor promite sume imense, vor începe discuția că: „Dacă tu nu iei, vor lua alții, iar tu vei fi prostul satului”. Iar asta e o senzație extrem de proastă, atunci când sute de mii de dolari trec pe lângă tine ajungând la unul care s-a dovedit a fi mult mai abil și vorbăreț.

Și atunci unitatea europeană va fi măcinată de lăcomie și interes egoist, de bani uriași, invizibili și ușor de câștigat.

Ce concluzie ar trebui să tragem din toate acestea? Fiecare societate suferă de unele și aceleași vicii. Nu există paradis pe pământ. Aici, fiecare este pentru sine. Nu vă faceți iluzii. Cuvintele pompoase și realitatea au aproape întotdeauna căi diferite. Primează interesul personal, iar dacă vi se oferă ceva, inevitabil vi se va cere ceva în schimb. Și dacă, înainte de alegeri vi se adresează o persoană atât de minunată și vă îndeamnă din Piața Marii Adunări Naționale să faceți ceva, nu vă topiți ca brânza pe tigaie. Sunt doar cuvinte de serviciu, un omagiu adus stilului și genului. Gândiți-vă la voi înșivă și la ceea ce puneți pe masă.