De ce se lipsesc de somn, de deliciile mierii, de dragoste, de plăcerile pline de desfătare pe care le cunoaște, bunăoară, fluturele, fratele lor înaripat? N-ar putea trăi și ele astfel?
Nu foamea este aceea care le silește să trăiască astfel. Două sau trei flori ajung pentru a le hrăni, iar ele cercetează o comoară a cărei dulceață nu o vor gusta niciodată. La ce bun atâta zbucium, de unde vine atâta prevedere? Prin urmare, e neîndoielnic că generația pentru care muriți merită această jertfă, că ea va fi mai frumoasă și mai fericită, că va face ceva mai mult decât ați făcut voi? Noi vedem scopul vostru, e tot așa de limpede ca al nostru; voi vreți să trăiți prin urmașii voștri cât va trăi și pământul; dar care să fie scopul acestei mari ținte și rostul acestei vieți care se primenește fără încetare?

Viața albinelor, Maurice Maeterlinck, Ed. Apimondia 1978

@nat88org 🇷🇴 România românilor, Europa europenilor!