Cu capul de asfalt. Partea II.

3. Deputații neafiliați și libertatea mandatului.

O altă problemă importantă este regimul deputaților care părăsesc o fracțiune, sunt excluși din aceasta sau ajung în afara grupului parlamentar în urma interzicerii partidului din care fac parte.
Comisia constată că proiectul poate reduce semnificativ posibilitatea acestor deputați de a participa la procedurile legislative și la controlul parlamentar. Mai mult, dacă excluderea din fracțiune atrage automat pierderea unor drepturi, mecanismul poate fi utilizat pentru a descuraja disidența politică internă.

Comisia recomandă:
diferențierea clară între plecarea voluntară și excluderea din fracțiune;

protejarea drepturilor individuale ale deputaților, inclusiv atunci când partidul lor este declarat neconstituțional sau interzis;

evitarea unor consecințe automate care ar putea echivala, în practică, cu golirea de conținut a mandatului parlamentar.

Semnificația democratică: deputatul este reprezentantul cetățenilor, nu proprietatea partidului și nici a conducerii fracțiunii. Stabilitatea grupurilor parlamentare poate fi un obiectiv legitim, dar nu trebuie obținută prin anularea autonomiei mandatului reprezentativ.

4. Legiferarea în regim accelerat și controlul agendei parlamentare.

Comisia critică și anumite mecanisme care pot restrânge dezbaterea legislativă.
Un exemplu important este posibilitatea ca proiectele de legi să fie adoptate într-o singură lectură. Comisia recomandă ca această posibilitate să fie păstrată doar pentru cazuri clar definite și ca legile care afectează drepturile fundamentale să fie excluse expres de la adoptarea într-o singură lectură.

De asemenea, avizul examinează relația dintre Guvern și Parlament în stabilirea priorităților legislative.

Comisia subliniază două principii:
Programul legislativ trebuie să rămână o decizie a Parlamentului, nu să fie subordonat în mod excesiv priorităților Guvernului.
Avizul Guvernului asupra inițiativelor cu impact bugetar nu ar trebui să devină un obstacol procedural care împiedică dezbaterea parlamentară.
Experții recomandă ca Parlamentul să poată înscrie și dezbate inițiativele legislative, iar condiția aprobării guvernamentale impusă de Constituție să fie aplicată la etapa relevantă pentru adoptare.
Ei solicită, de asemenea, criterii transparente pentru evaluarea impactului bugetar.

5. Numirea în funcții independente și independența justiției.

Acesta este un capitol cu implicații deosebite pentru separația puterilor.
Comisia recomandă ca numirile parlamentare în instituțiile independente, inclusiv la Curtea Constituțională, să se bazeze pe o majoritate calificată a deputaților aleși, însoțită de mecanisme pentru depășirea blocajelor instituționale.

Numirile prin majoritate simplă creează riscul politizării instituțiilor.

O altă observație importantă vizează competența Parlamentului de a solicita informații din domeniul justiției. Comisia consideră că o asemenea competență, formulată prea larg, ar putea fi utilizată pentru a interveni indirect în activitatea instanțelor și a organelor de urmărire penală. Solicitările trebuie limitate prin reguli precise și nu trebuie să vizeze dosare judiciare sau investigații în curs.
Aici se află o distincție esențială: controlul parlamentar asupra funcționării instituțiilor este legitim, însă nu trebuie confundat cu dreptul de a influența soluțiile judiciare sau de a exercita presiuni asupra magistraților.