Cu capul de asfalt. Partea I.

Comisia de la Veneția a publicat astăzi avizul privind proiectul Codului privind organizarea și funcționarea Parlamentului, documentul CDL-AD(2026)028.

Există și un aviz distinct, publicat în aceeași zi, referitor la statutul, conduita și deontologia deputaților. Cele două documente sunt conexe, dar nu trebuie confundate.

Ideea centrală a documentului este că regulile de funcționare ale Parlamentului nu trebuie să devină un instrument prin care majoritatea își consolidează dominația, reducând capacitatea opoziției de a participa efectiv la procesul legislativ. Aceasta este o chestiune de calitate a democrației, nu doar o dispută între partide.

1. Problema fundamentală: forma de Cod și riscul concentrării puterii.

Comisia nu contestă dreptul Republicii Moldova de a-și moderniza regulile parlamentare. Ea pune însă sub semnul întrebării alegerea de a reglementa întreaga funcționare internă a Parlamentului printr-un Cod cu forță de lege, în locul unui sistem diferențiat, în care normele strict interne sunt stabilite prin regulament parlamentar.
De ce contează acest lucru?
Regulile interne ar trebui să permită Parlamentului să se organizeze eficient, fără a transforma fiecare detaliu procedural într-o normă rigidă.

Modificarea regulilor nu trebuie să devină un avantaj imediat pentru majoritatea aflată la putere.
Drepturile opoziției trebuie protejate prin garanții instituționale, nu lăsate exclusiv la discreția majorității.
Comisia avertizează explicit asupra riscului ca majoritatea să poată decide unilateral asupra unor aspecte esențiale ale organizării Parlamentului, fără participarea efectivă a opoziției. Ea recomandă ca modificările Codului și reglementarea aspectelor parlamentare să beneficieze de o majoritate calificată sau, cel puțin, de votul majorității deputaților aleși.

Deci, problema nu este simpla existență a unui Cod, ci modul în care acesta distribuie puterea de a stabili și modifica regulile jocului politic. Dacă majoritatea poate modifica regulile după propriul interes, echilibrul democratic devine vulnerabil.

2. Opoziția: drepturi formale versus influență reală.
Unul dintre cele mai importante capitole privește capacitatea opoziției de a exercita un control real asupra guvernării.
Comisia identifică mai multe probleme concrete.
Zilele opoziției — prea rare și insuficient controlate de opoziție.
Proiectul prevede includerea subiectelor propuse de opoziție pe agenda primei ședințe plenare din fiecare a șasea săptămână. Comisia consideră că această frecvență este insuficientă și că agenda acestor zile trebuie stabilită de fracțiunile opoziției, nu controlată de Biroul permanent dominat de majoritate.

Comisiile de anchetă — majoritatea nu trebuie să poată bloca investigațiile.

Comisia avertizează că, în forma analizată, constituirea comisiilor de anchetă depinde prea mult de majoritatea parlamentară. Recomandarea este ca o minoritate calificată — de exemplu, o treime sau chiar un sfert dintre deputați — să poată declanșa constituirea unei comisii, fără ca Biroul permanent să aibă un drept discreționar de veto. Trebuie protejată și capacitatea comisiei de a-și desfășura efectiv activitatea.

Comisia semnalează riscul ca majoritatea să poată revoca, prin vot simplu, vicepreședintele Parlamentului care reprezintă opoziția sau președinții de comisii propuși de aceasta. Recomandarea este ca revocarea să nu poată fi folosită discreționar de majoritate împotriva reprezentanților opoziției.
Consecința politică este evidentă: opoziția poate exista numeric în Parlament, dar să fie lipsită de instrumentele prin care verifică activitatea Guvernului, investighează probleme de interes public și obligă puterea să răspundă la întrebări incomode.
Acesta este unul dintre cele mai serioase riscuri evidențiate de aviz.