Dacă armele sunt diferite de ale tale, nu înseamnă că omul luptă greșit

Există o eroare foarte veche în felul în care oamenii judecă lumea: își iau propriile instrumente drept măsură universală pentru ceilalți. Dacă eu am un ciocan, încep să văd peste tot cuie. Dacă eu am învățat să lupt prin zgomot, voi considera tăcerea lașitate. Dacă eu am învățat să conving prin presiune, voi considera răbdarea slăbiciune. Dacă eu am câștigat prin alianțe, voi suspecta imediat omul care preferă să meargă singur. Și astfel apare una dintre cele mai comode forme de aroganță: „Dacă nu faci lucrurile cum le fac eu, înseamnă că le faci greșit.”

Viața însă, nu este un manual cu o singură metodă de utilizare. Un om poate lupta prin cuvânt. Altul prin tăcere. Unul prin protest. Altul prin muncă. Unul prin confruntare directă. Altul prin refuzul de a participa la jocul impus de adversar. Unul își apără convingerile în piața publică. Altul le apără construind, educând, cercetând sau pur și simplu refuzând să mintă.

Continuare aici - Mlive